Am avut un vis azi-noapte ce în duh m-a-nfiorat:
Se făcea că ceru-ntreg era rece și-norat
Îngerii nu mai puteau să coboare pe pământ
Și nici sfânta rugăciune să ajungă-n cerul sfânt...
Era negru ca de smoală cerul ce-l vedeam în vis
Ochii groaznic mă dureau... era greu, de nedescris
Nici o rază de lumină... nici un cântec, un surâs
Numai întuneric rece, iarnă și dureri și plâns...
Și deodată-n al meu vis pe genunchi m-am aruncat
Și m-am înălțat în duhul peste cerul înorat
Să ajung la Tatăl Sfânt să-I cer milă și-ndurare
Pentru-ntreaga omenire... peste mic și peste mare...
Și cum stam îngenuncheată, deodată o lumină
A pătruns în cămăruță și o voce dulce, lină
Mi-a șoptit: ”Te-am ascultat... ruga îți voi împlini
Însă spune-mi de ce omul nu mai știe a iubi?
Ura și păcatul greu... nepăsarea, asuprirea
Au adus norii pe cer... au îndepărtat iubirea
Însă tu, tu ai menirea să vorbești cum știi mai bine
Prin ce faci prin tot ce scrii să ștergi lacrimi și suspine
Să lucrezi în via mea prin talantul ce-ai primit
Să fii sare și lumină!” Așa glasul mi-a vorbit
Dimineața m-a trezit cu o rază luminoasă
Parcă tot seninul zilei mi-a intrat cu ea în casă
Și atunci mi-am amintit visul, cerul înorat
Tot ce-n noapte am simțit... tot ce-n noapte am visat
Și-aplecată pe genunchi am șoptit cu glas de cânt:
”Doamne-ajută-mă să fiu o lumină pe pământ!”

Vulcan-31-08-2020
Mary