Creștine odată către cer mergeai cu bucurie
și pasul nu iți obosea deloc.
Dar astăzi te oprești din loc în loc,
și-ncet, încet iți pierzi din voioșie... .
Departe nu sunt zilele când altadat´
te adăpai din bunul, sfânt Izvor
dar astăzi, obosita-ți e ființa
și mădularele-ți sunt vii, dar parca mor... . .
De meditezi la vremurile de-altădată
când alergai cu dor la părtășie,
și te gândești c-asa frumoase vremuri,
nu o sa mai fie...
-Tu te înșeli!
Si te indemn sa-ți schimbi gândirea-ndată!
Strigând plin de putere
la Cel ce ți-este Tata!
Caci Domnul poruncește in al Sau Cuvânt,
sa lepezi starea ta de căldicel,
și stăruind sa ceri un trai mai sfânt,
apropiindu-te de El!
Nu poți lupta pe cale,
spunand ca ești creștin,
de zici ca-s obosit
și m-odihnesc putin...
-Mai bine stai sub paza lui Isus,
lucrând cu râvna sfântă
s´ajungi în ceruri sus!