"Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel, și a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei." (Mica 5:2)

Betleeme, Betleeme,
Loc de binecuvântare...
De când cerului eşti gazdã,
Eşti cetatea de scãpare!

Betleeme, casa pâinii,
Lasã uşile deschise
Sã poatã intra Cuvântul
Cu mireasmã de narcise!

Betleeme, loc al pãcii,
Dulce rãsãrit de soare,
Nu se vor gãsi cuvinte
Sã descrie-a ta splendoare!

Betleeme, scump tezaur
Ce-L primeşti pe Domnul vieţii
Te-au iubit întotdeauna
Umiliţii, nu semeţii!

Betleeme, dulce leagãn
Uitã un moment de tine
Şi vorbeşte-ne de Pruncul
Care plânge cu suspine...

Betleeme, de ce plânge
Pruncul ce ne mântuieşte?
   - Plânge c-a venit Lumina
     Însã lumea n-o primeşte...

Betleeme, cum se-opreşte
Plânsul Lui sfâşietor?
   - Pruncul tace pentru-o clipã
     De-L primeşti ca Salvator!

Betleeme, pentru cine
Lacrimi de pe-obraji îţi cad?
   - Pentru cei tari la cerbice,
     Oameni care merg în Iad!

Betleeme, ia priveşte!
Fã-nainte câţiva paşi!
Şi-ai sã vezi, prin ceaţa vremii
O sãmânţã de urmaşi!

Betleeme, întristarea-i
Prefãcutã-n bucurie!
Cel flãmând gãseşte Pâine,
Însetatul... Apã Vie!

Betleeme, strigã tare
Sã audã orişicine:
"Azi e ziua mântuirii!
 Mâine... nu ştim de mai vine!"