Aleg să stau pe scaunul din urmă,
Ca rob netrebnic, de iubire dus,
Să plec zâmbind când viața mi se curmă
Spre adevărul-unul, cu Isus.

Să nu mă-mbăt cu artă și știință
Când mă înșală cu-al pierzării plan,
Aleg să fiu ostaș în pocăință,
Slujbaș umil, în haină de mirean.

Se varsă tot trecutul peste mine
Când îmi întorc privirea spre Sodoma;
Cum n-am nimic din tot ce-mi aparține,
Aleg, ca Pavel, drumul către Roma.

Înțelepciunea m-a chemat pe nume,
Aleg să-i cer povață și s-ascult:
Să mă desprind cu inima din lume,
Lumescul om ca să-l iubesc mai mult.

Aleg o zi ce mi-a adus credința
Și-o-mbrac în vălul timpului întreg;
Cât voi avea în inimă putința,
În fiecare zi, să Te-nțeleg,
Preabun Stăpân, îmi prosternez ființa,
Că m-ai iubit și m-ai lăsat s-aleg.