Lacrimi de dor
Alexandrina Tulics, album: Plângerile mele

Învăț să cânt la frunza pădurilor plecate,
să mă fac una-n cânt de dorul lor;
mă leg cu sufletul de cer să fie vindecate,
când cerbii plâng amarnic, mugind cu dor...
mă fac pădure, chiar de sunt doar rană,
mă apropii de-al durerii, ciotul lor,
și parcă nu mai am pe ce să mai pun mâna
în țara mea, să leg rănile lor...
Mi-e lacrimă neștearsă azi, pădurea,
mi-e frică-n iarnă pentru ea...
Parc-ar veni și peste min-securea,
ce mi-a distrus... trimis la moarte... pădurea mea.
Adun frunziș de aur să îi pun pe rană.
Stropesc cu lacrima-mi de dor...
Poate... va mai crește iar din plânsu-mi și-a ei rană:
Pădurea mea, de care-mi este atât de dor...


5 septembrie 2020 Delafield