Un om sunt ce în viața umbrită de chin
Alerg printre lacrimi de dor și suspin.
Un om sunt ce-n lume-i străin, călător,
Dar are în cer un iubit Salvator.
Un nume preasfânt, preaînalt, preacurat,
Ce-alin-al meu suflet mult prea îngrijorat.
De încercarea-i grea, ieșirea n-o găsesc,
Mă uit doar la cruce, deplin mă liniștesc.
Căci prețul cel mare a fost plătit de El,
Iar eu, umil pe cale, adun cât mai mult zel,
Să merg să fac lucrarea și lumii să vestesc,
Despre iubirea sfântă și să le povestesc
Cum din a morții gheare ființa mea a smuls,
Iar în iubirea-I mare, sângele I-a curs.
Și tu și eu acuma deplin suntem iertați,
De lanțurile lumii noi suntem dezlegați.
Păzește al tău suflet și-n el nu mai lăsa
Păcat și întuneric de-acum pe calea ta.