Mă poartă amintirea printre uluci, uşor,
O casă, dulce casă cu streşini picurând!
Sunt lacrimile mamei în susurul de dor
Căci i-au plecat copiii în lume rând pe rând.

Veţi înţelege bine dac-aţi trecut pe-aici,
Care-aţi simţit în piept pumnalul vremii noastre,
Voi care ştiţi ce-nseamnă când cazi să te ridici,
Să te avânţi spre Cer, departe printre astre.

Dacă se stinge lutul ca o lumânare
Iubirea triluieşte cu glasul tremurat
Lacrima pe faţă e mai strălucitoare,
Există o nădejde ce Dumnezeu ne-a dat.

Sub curcubeu de flori în noua Dimineaţă,
Mare sărbătoare, împărătească masă,
Stăpânul Minunat ne-aşează faţă-n faţă,
Vom fi o veşnicie împreună-Acasă.

Ca o Mireasă sfântă la pieptul Lui Isus!
Din braţul Lui puternic să ne smulgă, cine?
Să stăm în ascultare, aşa cum El ne-a spus!
Se-mplineşte Slova, o iotă nu rămâne.