În jungla vieţii, dorul defrişează
O cale spre-o căsuţă cu pridvoare,
Spre o grădină cu cireşi în floare,
Spre-un zâmbet cald ca soarele-n amiază.

Hai, dorule, ia traista în spinare,
Te-ncumetă printre păduri de stele!
Priveşte sus, spre plaiul Ţării mele,
Spre-acolo să-mi bătătoreşti o cale.

Să nu mă-mpotmolesc pe vreo orbită,
Ori prin furtuni de astre sfărâmate...
M-aşteaptă Isus în Noua Cetate,
Hai, dorule, căci vremea e grăbită.

Când obosim, să nu dăm înapoi,
Dumnezeu Stăpânul ne-a promis aşa,
Cum că, niciodată nu ne va lăsa,
El trimite valul, credinţa e-n noi.

Fluxul vieţii, de lacrima arsă,
Spre malul celălalt ne va abate,
În rana Lui Isus perle-nfăşate,
Gândul Lui Dumnezeu întors Acasă.