Ce este viața?
Tânăr sau bătrân,
Sărac sau bogat,
Fericit sau nefericit,
Împlinit sau neîmplinit,
Se naște întrebarea:
Ce este viața?
Stau și gândesc…
Mă trezesc târziu.
Aud în ureche un
Susur de cascade.
E glasul ce se-aude
Din timpuri străvechi, în șoapte:
Oare ce este viața?
Alergăm și privim,
Iubim și urâm,
Muncim și chiulim,
Stăm și gândim,
Ne luptăm și… murim.
Ce este viața?
Mama, copiii, tata,
Prieteni, rude, dușmani,
Revoluții, războaie,
Sânge și ploaie,
Noroi și soare,
Totu-i o boare
ce trece încet.
Ce este viața?
Ne luptăm să trăim
Și soarta își lasă
amprenta greoaie.
Am vrut să fiu fericit,
Și-am privit…
Dar privirea-mi se rătăcise.
Ce este viața?
Mă uit pe un drum
Ce trece greoi printre ani.
Mi se pare departe,
Și totuși… e aproape.
E ieri, ba nu, parcă-i azi.
Ce este viața?
Nu, nu poate să fie!
Simt pe propria-mi suflare
o fărâmă din mare.
E o mână ce bate la
ușa-mi din mine…
Oare, e nemurire?
Stau și gândesc,
Și inima-mi bate puternic.
Mă simt vinovat.
Din ploaia de ani
am căutat doar vânt.
Ce este viața?
Nemurirea-mi vorbește:
Da, trebuie să fie!
Bani și glorie,
Împărăție, prostie, neant!
Dar… totu-i deșert,
Când stai și te-oprești.
Dar, ce este viața?
Sunt jos în colb
În moloz și-n scursori,
Și toate-s de-a valma
în mintea-mi murdară.
Mă-mbăt cu gânduri năvală.
Dar, uite! O rază de viață.
Încep să-nțeleg
Viața nu-i de la noi.
Viața-i de-acolo din nemurire.
Viața-i Isus. Da! L-am găsit, și-s mântuit.
Stai și gândește,
Nu-i o poveste
Sunt gândurile tale,
Și-au aripi să zboare…
Te rog înțelege că El ESTE VIAȚA!
Simion Ioanăș