"După trei zile, L-au găsit în Templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări. Toți care-L auzeau, rămâneau uimiți de priceperea și răspunsurile Lui." (Ev. dupã Luca 2:46-47)

Înconjurat de mulţi rabini,
De preoţi şi de gloate
Stãteai în Templu sã Te-nchini,
Fiu preaiubit între strãini
Privind cu ochii Tãi senini
Livezi de spini şi mãrãcini
Şi inimi încuiate...

Când înţelepţi şi cãrturari
Puneau vreo întrebare,
Te iscodeau cu ochi pândari
Sã vadã cum ai sã tresari,
Tu, lumânare-ntre gheţari,
Sãrac între milionari,
Lãstar plãpând între stejari,
Ce vei rãspunde, oare?

Dar Tatãl râu de har Ţi-a dat
Şi Duh fãrã mãsurã.
Când între ei Te-ai ridicat,
O clipã nu ai ezitat
Ci-ai spus-o clar şi rãspicat
Şi-ndatã clerul învãţat
Şi-a pus mâna la gurã.

Omul modern cautã dovezi
Şi întrebãri ne pune:
"Cum dovedeşti ceea ce crezi?
Cum crezi cã ai sã înviezi?
Asta credeau strãvechii mezi
Înguşti la minte şi trapezi! ...
E purã ficţiune!"

Pãrinte, doar Tu ne pãstrezi
Mintea întreagã şi-o veghezi
Cu-a Ta înţelepciune!