Nimic nu poate să învingă
Credința așezată-n noi
Demonii nu pot s-o stingă
Și nici măcar să o atingă
Ei doar pot arunca noroi
Voind doctrina lor s-o-mpingă.

Să ne abată de la har?
Au încercat și-o să încerce.
Au fost respinși spre-al lor hotar,
Spre întuneric și coșmar,
Spre-a lor tenebră să se-aplece
Unde-s grămezile de jar.

Spre noi se-ndreaptă și-azi săgeți
Menite să transmită teamă
Dar noi privim spre frumuseți
Spre spațiul veșnicei vieți
Unde-i Acel ce ia în seamă
Ce dau păstori și cântăreți.

Mai greu e azi ca la-nceput?
Răspundeți voi la întrebare
Dar propaganda n-a putut
Să-nlăture al nostru Scut
Și nici a noastră-ncredințare
Care, din contră, a crescut.

Au dat năvală ipoteze
Și-opinii cu izvor în iad.
Nu vor putea să-ndepărteze
Și nici măcar să ajusteze
Un crez cu un ceresc răsad,
Un crez ce știe să vegheze.

Val după val de încercare
(C-așa-i un trai de călător)
Numai privind spre-ncununare
Am reușit s-avem scăpare
Din lutul cel dogoritor
Și-n lupte să primim răbdare.

Dar starea grea, de tragedie?
A fost învinsă și va fi
Suntem într-o Împărăție
Unde Stăpânul dă tărie
La toți ai Lui iubiți copii
Care doresc în Rai să fie.

Ce va aduce viitorul?
Ziua de mâine ce va da?
Va fi respins ispititorul,
Va birui Mântuitorul
Cu El putem dureri răbda
Că-Și prețuiește mult poporul.

Din cale cine să ne-abată?
Nebuni ce pe-Mpărat nu-L vor?
Nu-L părăsim! Nu! Niciodată!
Ne duce-n veșnică răsplată
La cel mai cristalin Izvor,
La atmosferă-nmiresmată.

George Cornici/7 Sept. 2020