Parcă zboruri...
Alexandrina Tulics, album Splendori
Parcă zboruri nevăzute,
albe-n nori și-n raze vii,
mă ating-n a lor chemare:
-Hai cu noi spre veșnicii!
Parcă florile de nuferi,
albe-n dans, pe cer ca stele,
mă îndeamnă să mă-nalț
ca sa fiu în zbor cu ele.
Parcă plânge ploaia vise,
sufletu-mi acoperind,
să mă scap de grele gânduri,
învățând din al lor cânt.
Parc-un zbor de rândunici,
cântă-n viața clipei mele
să învăț din al lor glas,
și să zbor spre-nalt cu ele...
Parcă-un fulg mi-e inima,
ce se vrea cu ele toate,
înspre infinit să zbor,
dincol' de pământ și moarte.
10 septembrie 2020, Delafield