Despre copii se spune
C-ar fi şi buni şi rãi;
Eu te întreb, pãrinte,
Cum sunt copiii tãi?
Copilul bun e-o cinste
Pentru pãrinţii lui;
E respectuos, e harnic
Şi nu umblã "hai-hui"...
Copilul rău e-o groazã,
Un arc înşelãtor,
O umbrã, care n-are
Nici scop, nici viitor.
E bunã disciplina,
E bun şi un jurnal;
Dar mult mai bine prinde
Exemplul personal!
Copii, va trece vremea
Şi veţi ajunge mari;
Dar dacã pierdeţi ziua
Fugind dupã ţânţari,
Când veţi dori odatã
Respectul celor mici,
Sã n-auziţi rãspunsul:
"Mai pleacã de pe-aici!"
Dacã a ta comoarã
E cea ascunsã-n saci
Şi-n loc sã-ţi cerţi copiii
Ai preferat sã taci,
Dacã ţi-a fost cuvântul
Doar zahãr şi ulei,
La urmã-ţi vei da seama
Ce s-a ales de ei!
E clar cã nu e simplu
Şi cã te doare, ştiu.
Dar ia-ţi în seamã rolul
Cât nu e prea târziu!
Deci, eu te rog din suflet
Gândeşte-te acu':
Copiii sunt oglinda
A ceea ce eşti tu!