Din inimi rănite

Din inimi rănite
Picură stropi de iubire,
Printre suspine.

Suspine de rugă, aprinse,
Se-ncheagă-n tablouri aievea,
Din tainice doruri și vise.

Se nasc mai apoi fericiri,
Din lacrimi ce udă obrajii,
Trăind împliniri.

Pe juguri ce-ndoaie grumajii,
Ulei pune Sfântul... și crapă
Și boii-nsetați îi adapă.

O tainică vrere acuma
Sclipește în zori de lumină,
De cântec mi- e inima plină.

Strivit e vrăjmașul
Ce-ndoaie plugarii,
Stăpânul aduce fugarii...

Se-apleacă Vierul
Și curăță vița,
De struguri e plină mlădița.

Aruncă secera-n lanuri, ,
Desparte grâu de neghină,
Isus stă... să vină.

Din turma cu mii de mioare,
Pe capre îndată le- adună,
N-au loc... împreună.

Din două ce macină-n moară
Și grâul în valțuri îl varsă,
Pe una o lasă...

Din zece fecioare ce urcă pe trepte
Cu talpa desculță,
Doar cinci înțelepte...

Se-aude strigare, de Duh și Mireasă!
De-auzi, vino-n grabă
Și lumea o lasă!

Nu pune, nu scoate nimic din Cuvânt,
Căci Domnul rostește:
„Da, vin curând!

Și am o răsplată,
Ce-o dau orișicui:
E plata faptelor lui.”

Adaug și eu
La cele ce- s spuse:
Vino, Doamne Isuse!

Ana Mihăiță