De toamnă, vânt...
Alexandrina Sanda Tulics, album Splendori

Mă cheamă toamna pe-un scăunel de frunze,
Îmi spune ce fericită e că le-a adunat și rânduit,
'N culori nemaivăzute, potrivite;
-Este pe gustul tău, e coloritul cel dorit?
Mă uit la ele-n lacrimi-n mângâiere,
Le-acopăr fața pe alocuri suspinând...
Ele s-ar furișa cu mine, oriunde merg,
Că îmi cunosc refrenul lor,
M-au auzit de-atâtea ori cântându-le în crâng.
Se-așează toamna lângă mine curioasă,
Așteaptă să răspund operei sale,
Eu mă acopăr cu razele solare,
Mă fac absentă, plecând de la răcoare.
Un vânt chemat de doamna enervată,
Mă însoțește oriunde vreau să merg...
Mă uit la el, mi-o ia-nainte, arătându-mi noi poteci,
Pe unde m-aș înfrigura mai mult
Sau m-ar face să mă pierd.
Mă țin în fața vântului puternic,
'Mi-ascund înlăcrimarea-n frunze-aur,
El îmi cunoaște melodia-n fiecare toamnă:
-Iar ai venit nervos, dezlănțuindu-te ca un balaur!
Pe haina groasă s-au culcat câteva frunze,
'N culori de aur, soare si arămi;
Mi-e soarele ascuns în ele, dorul,
Mă-ntorc spunându-le un 'Somn ușor! '
De toamnă, vânt, eu nu mă tem.

14 septembrie 2020, Delafield