Erou eşti tu vieții mele,
În bucurii şi clipe grele;
Nedezlipit de lângă mine
Te dăruieşti cu drag pe tine.

M-ascund la pieptul tău cel tare
Şi uit de orice întristare;
Îmi mângâi inima amară
Şi zâmbet pui pe față iară.

Tu-mi înțelegi porniri ciudate,
Şi frământări şi lupte, toate;
În lumea asta rea, pustie,
Tu-mi dai avânt spre veşnicie.

Eşti înțelept, şi ai răbdare,
M-acoperi cu iubirea-ți mare;
Eşti sens, odihnă, împlinire,
Izvor de viață, fericire.

Privindu-te ades văd bine
Chipul lui Dumnezeu în tine;
Şi-i mulțumesc cu bucurie
Că mare har mi-a dat El mie.

Ridic spre cer mâinile mele
Iar lacrimile curg şi ele,
Şi laud dreapta Lui cea tare
Ce lasă binecuvântare.

Când cel rău funia-a vrut ruptă
Domnul a fost viteaz în luptă
Pecetluind pe totdeauna
Iubirea noastră, fiind una.

El niciodată nu greşeşte,
Nimic nu i se-mpotriveşte;
Ce a-nceput El pentru mine
Pân' la sfârşit duce cu bine.

Şi, da, eroul meu cel tare,
Tu eşti comoara mea cea mare;
Cu tine mă mândresc în lume,
Şi port cu-onoare al tău nume.

Preafericiți păşim 'nainte
Conduşi de dragostea fierbinte,
Spre Frumusețea neştirbită,
Spre Dragostea desăvârşită.

Amin.

15 sept 2020