Nicicând nu va apune a noastră-mpărăție
Stă neclintită pe temelie de granit
E-un fapt ce muritorii ar trebui să-l știe
Să-și schimbe-nchipuirea în trai neprihănit.

Au dispărut imperii bazate pe decepții
Și amintirea lor e, azi, avertisment
Pentru guvernele ce-și întrețin adepții
Cu pâinea înșelării pe post de fundament.

Cum cad copaci uscați s-au prăbușit regate
Și nu au fost în stare să se ridice iar
Căci și-au zidit structura nu pe integritate
Ci doar pe rămășițe din zgură și coșmar.

Dar turma ce-i hrănită cu idealuri sfinte
Trăiește fără teama că vor veni surpări
Și nu se sprijinește pe zone cu morminte
Ci doar pe entitatea ce dă stabilizări.

A noastră-mpărăție rezistă la furtună
Având la cârma ei un Ziditor expert
Care întotdeauna știut-a ce să spună
Să nu ne rătăcim prin zone cu deșert.

Să vină catastrofe, torente uriașe
Să rupă temelia nicicând nu vor putea
Și nici acele forțe grozave, ucigașe
În fața Trinității câștig nu pot avea.

Unde e trai ghidat de Legea cea divină
Acolo-mpărăția găsește sol fertil
E-n inimă la toți ce-n Duhul se închină
De-aceea nu dispare când valul e ostil.

George Cornici/15 Sept. 20