Cum vezi pe cel de-aproape
Că trece prin necazuri,
Când ochii tăi n-au pleoape
Și nu mai sunt pe rafturi?

Ochii îți sunt lumina,
Un dar ce n-are margini,
Sunt cei ce trag cortina,
Zidesc în suflet – datini...

Cum simți în jur mirosul
Ce vine din probleme,
Când tu nu mai ai nasul
Să ieși dintre blesteme?

Nasul e o minune,
Inspiră și expiră
Din mări și zări genune
O nesfârșită eră...

Cum strigi când ai necazuri
Ca să te-ajute lumea,
Când gura ta e-n lanțuri,
Iar glasul minții-i foamea?

Gura e-o armă tare,
Câștigi sau pierzi o viață;
Puterea limbii-i sare,
Cuvântu-i dimineață...

Cum poți s-auzi când strigă
Pe omul care plânge,
Când ai urechea ciungă,
Iar una te respinge?

Urechea e speranța,
Anunță viitorul,
Încurajează viața,
Primește-n cântec – dorul...

Cum dai o salutare
La cel căzut în vale
Sau cum ridici o floare
Când nu ai mâini, matale?

Mâinile sunt avere,
Comori orânduite,
Surori în două sfere,
Cu roade inedite...

Cum vrei să fugi de rele
Când tu nu ai picioare
Și vrei s-ajungi la stele
Dorind să scapi de Soare?

Picioarele sunt stâlpii
Aducerii aminte
Că omul are plopii
Sădiți în cele sfinte...

Cum vrei să mergi 'nainte
Când ai în trup – revolte
Și nu mai ai cuvinte,
Nici inimă s-asculte?

Hristos îți e salvarea,
Prin har și prin iertare,
Când Domnul mustră firea,
Primești eliberare...