Nu s-a bucurat niciodată
Cu adevărat in casa Tatălui său,
Dusese o viaţă aşezată:
Nici mult spre bine, nici destul spre rău.

Auzind cântări din depărtare
Duhu-ntărâtatu-s-a în el...
Fratele-i cinstit cu o serbare,
El nu primise nici măcar un miel.

Nu desluşea in oarba sa mânie
Că searbăda trăire l-a-ngropat
Şi a uitat cereasca bucurie
De-a fi fost mort şi de-a fi înviat...