Simt paşii Tăi, Isuse, i-aud cum merg duios
'Nainte pe-a mea cale, spre-un viitor frumos;
Duhul Tău Sfânt în toate mă va călăuzi,
Păşesc cu drag în urma-Ți, oriunde ai dori.
Mă las purtat de Tine spre adâncimi de har
Chiar şi prin suferință, durere şi amar;
Sau sus pe culmi de slavă şi bucurii ades,
Cu Tine eu cărarea prin lume-aceasta-mi țes.
Şi nu mă uit în urmă, nu-mi pasă de ce-a fost,
Păstrez doar biruințe; eşecuri: n-are rost;
Tu credincios eşti Doamne, alături îmi rămâi,
Prieten pe vecie, iubirea mea dintâi.
Ce bine-i când piciorul îl pun în urma Ta,
Chiar dacă şchiopătează, Tu îl vei ridica;
Şi orice rană-mi face vreun drum anevoios,
O legi cu bunătate, o vindeci. Ce frumos! ...
Eu n-am să pot Isuse, să-Ți mulțumesc de-ajuns...
Întâi Ți-ai dat viața şi Te-ai lăsat străpuns,
Apoi prin haru-Ți mare m-ai binecuvântat
Din pântecele mamei, şi-acum, neîncetat.
Ai lacrimile mele şi inima deplin,
Cu tot ce sunt Stăpâne, doar Ție-Ți aparțin;
Vreau voia Ta în toate mereu să-nfăptuiesc,
Să Îți aduc doar cinste şi mult să Te iubesc.
Simt paşii Tăi Isuse, i-aud cum vin duios
Vestind că-n cer ne-aşteaptă un viitor frumos;
O, Soare cald, o, Mire, o, Domnul meu cel viu,
Cu toți cei dragi acolo, ajută-mă să fiu!
Amin.
18 sept 2020
https://pauladita.wordpress.com/