Ca toamna-i viaţa, e frumoasă!
Ne fascinează chipul ei,
În strai de aur, graţioasă
Păşind cu fală pe alei.

Ca toamna-i viaţa, o şireată
Clipind din ochii verzi căprui,
E-acea gutuie aromată
Cu gust şi dulce şi-amărui.

Ca toamna-i viaţa, precupeaţa:
Ne dă din roade, dar ne fură
Al mierlei ‎tril, din flori dulceaţa,
Din frunze-şi ţese cuvertură…

Ca toamna-i viaţa, capricioasă,
‎Îţi râde-n soarele din zori,
Iar către seară e ţâfnoasă:
Ba-i frig, ba plouă, ba-s mulţi nori…

Ca toamna-i viaţa, călătoare,
Cutreieră poteci, alei
Cu semeţie şi grandoare,
Dar câte ploi în urma ei …!

Ca toamna-i viaţa, simfonie,
Culorile-i dau sens şi ton
Şi, dacă ele-s armonie,
Viaţa nu-i un trist peron.