Mai petrec o toamnă

Încă o toamnă trecută în amintire
Și-a scuturat frunzele din pom,
Dar bucuroasă că-i bogată în rodire,
De fiecare dată, îl bucură pe om.
Toamnă... eu te las în urmă...
Nu în frunze: ci anii mei în uitare...
Fiecare anotimp: o filă ștearsă,
În mers, pe față, în gândire,
Bucuroasă Doamne că ai fost cu mine,
Nu încetez a-Ți da mulțumire.

Mă agăț de poala hainei Tale,
Chiar dacă rup din ea falduri,
Nu mă las de Tine, Doamne!
Mai ales azi, în apusul toamnei.
Mi-am pus în brațul Tău din primăveri,
Clipita vieții, a anilor de ieri...
Vremi cu grele încercări au lovit,
Cu Tine, Doamne, tot am biruit!
N-am rămas jos, frunză la pământ.

Nu mă lăsa ca vântul să mă aplece,
Credința mea să mi-o înghețe,
Pune-mi pe cap, semnul prețuirii,
Coiful credinței - semnul protejării.
Îmbracă-mă cu - Platoșa neprihănirii,
Ocrotește-mă de loviturile încercării.
Un Templu am zidit din ascultare,
Culeg ale anotimpurilor miresme,
Slabul meu vas cu rugă tămâiat,
Rezistă: Semnul credinței mi-ai dat.

Cum toamna își dă rodul pe pământ,
Așa în mine adun eu - Rodul Sfânt.
În urmă las vremi, anotimp, ani din trecut...
Pavat cu petale, din al Tău Cuvânt,
Curaj mi-a fost - Mângâietorul dat,
Duhul Sfânt în mine mereu a înflăcărat,
Cortină a fost între mine și păcat,
Cu har, rădăcina credinței mi-ai udat,
M-ai făcut cinstit, binele să-l văd,
În mână - Sabia adevărului, stindard.

Credință Ți-am jurat în anotimpul timpuriu,
Și astăzi Te urmez, în anotimpul arămiu.
Ești Domnul meu, nu am pe nimeni pe pământ,
Cântând prin greutăți, urc spre Cerul Sfânt.
În urmă las petale și frunze -n ruginiu,
Tâmplele ninse, de flori în argintiu.
Gândul: un mosor ce mereu se derulează,
Urmele trecutului mi le pune în față...
Pe oglinda privirii văd ziua importantă,
Când Ți-am jurat credință, cu inima toată.

De atunci, drumul vieții l-am petrecut amândoi,
M-ai ținut de mână, m-ai luat în brațe prin ploi,
Mi-ai vegheat și luminat pașii în zi și nopți,
Nu m-ai lăsat să lunec și să mă pierd prin văi,
Chiar dacă anii mi-au fost grei cu mari furtuni,
Cu drag m-ai ridicat, m-ai așezat pe Sfinții umeri,
M-ai iubit cu o dragoste nemărginită,
Chiar când nu am ascultat ca oaia rătăcită...
Mă plec la poala crucii Tale cu reverență,
Pe taler Îți pun cel mai frumos dar: - a mea viață.
Fructul iubirii crescut pe ramul inimii,
Râvna și dorința mea să ajung în veșnicii.
Roadele dragostei mele să Ți le dărui
Și să Te laud în cântări de mulțumiri.

Pattada/25/09/2020