Suflete, de ce te plângi? Ți se pare că e greu?
Ți se pare că iubirea ce o lasă Dumnezeu
E mai mică sau mai mare? Mai fierbinte sau mai rece?
Ți se pare că și timpul pentru alții altfel trece?
Spune-mi pentru ce oftezi? De ce ești nemulțumit?
Crezi că Dumnezeu din ceruri a uitat că te-a iubit?
Viața nu e numai roze... sunt și spini ce pot răni
Dar tu trebuie să-nveți pentru toate-a mulțumi!
Nu privi la cel de-alături ce e plin de bogății
Tu să vezi la om comoara din adâncul inimii
Și când întâlnești pe cale un sărman nu-l ocoli
Ci ridică-l cu blândețe și învață a-l iubi!
Nu fi trist... nu mai cârti... Dumnezeu știe mai bine
Ce e de folos în viață pentru mine, pentru tine
Să primești cu bucurie tot ce Domnu-ți dăruiește
Căci prin tot îți spune iarăși că de veacuri te iubește!
Nu te plânge că e toamnă, că e frig și iarăși plouă
Tu înalță către ceruri cântând, mâinile-amândouă
Și pe-altarul ce-i în piept lasă-ți jertfa de iubire
Și-ai să înțelegi atunci ce-i suprema fericire!

Vulcan-26-09-2020
Mary