Ce ai văzut la mine, Doamne? Ce ai văzut de m-ai iubit?
Mână de lut ce-i frământată și un suspin despăgubit?
Nu sunt decât un abur care astăzi există, mâine, nu
Fost condamnat scăpat de moarte pentru că, Doamne- așa-i vrut Tu

Sunt un pribeag desculț prin lume, adesea lupt cu pumnii goi
Fost slăbănog purtat pe brațe, cu inima făcută sloi
Nu am în lut decât fărâma de Dumnezeu ce-o port pribeag
Și un talant în mâna dreaptă pe care-l înmulțesc cu drag!

Sunt oaia ce-a fost rătăcită prinsă-ntr-un ghem de vălătuci,
Prinsă în patimi și în pofte, cu inima între butuci
Nu sunt decât un rob netrebnic chemat ca jugul Lui să-l port
Iar inima, spre Țara Sfânta, mi-e transformată-n pașaport!

Sunt purtătorul de făclie în noaptea care ne-a cuprins
Și sunt străjerul care strigă că Domnul nostru-i neînvins!
Sunt cauza durerii Lui și lacrima ce-a curs pe-obraz,
Sunt un fricos bătând în teascuri ce astăzi îi făcut viteaz!

Sunt cel hrănit cu mană sfântă, purtat de Domnul prin pustiu
Sunt cel strigat pe nume astăzi și numele eu azi mi-l știu!
Sunt un lăstar crescut din neamuri ce-i altoit în Dumnezeu,
Sunt rămășița peste veacuri, iar Dumnezeu e Tatăl meu!