Câtă fericire mare,
Îmi aduci tu în dureri
O Isuse Doamne mare,
Îți mulțumesc de mângâieri.
Mulțumesc de mâna-Ți sfântă,
Care m-a salvat cu drag
Din văpaia dimineți,
Ce mă mistuia in prag.
În furtună și-ncercare
Mi-ai fost mereu Ocrotitor
Cu brațul Tău puternic,
Mi-ai fost steag alinător.
Cum să nu-ți mulțumesc Isuse,
Pentru tot ce tu mi-ai dat,
De aceea fi slăvit de pururi;
Pentru haru-Ți minunat.
M-ai salvat, m-ai pus pe stâncă,
De aceea te slăvesc
Azi și mâine întotdeauna,
Mereu, mereu să-Ți mulțumesc.
P. Daniel-, Deutschland, 27 Septembrie 2020
Această poezie a fost scrisă de mine personal , 27 septembrie 2020 , când duhul sfant mi -a adus în minte niște gânduri , iar eu am luat o foaie și un pix și am scris ceea ce mi a dictat duhul sfânt...iată rodul suferințelor lui , Dumnezeu a murit ca noi să avem viața ,dar nu oricum, ci să o avem din belșug .
Amin!
-P.Daniel-