N-am cerut, Doamne

N-am cerut, Doamne, și mi s-a dat
Nici n-am meritat milă, har și iertare,
N-am cerut, Doamne, și-am căpătat
Fără margini a Ta îndurare.
Eram fără cuvinte și sunt,
Peste tot numai ușe închise...
Și privesc azi ca-ntro carte-n trecut,
Fără Tine nimic nu mai am,
Fără Tine nimic n-am avut.
Mi se pare un gest emerit
Să primesc ce-i mai bun de la Tine,
Acesta ești Tu în faptă, -n cuvânt.
Mi se pare un gest emerit
Să rămâi fără margini cu mine!

N-am cerut, Doamne, și mi s-a dat,
În măsura Ta e o altă măsură,
Pe-ale Tale balanțe stă dragostea Ta
Care iartă, primește, se-ndură...
Dincolo, altfel sunt eu,
Ca un bici ce lovește și curmă,
Nu voi cere nimic altceva
Decât, Doamne, — o inimă bună!

Chișinău 24 Septembrie 2020