Cred că gutuia a luat-o rază,
A îmbrăcat-o-n puf, înmiresmată;
Acum clipește, soare în amiază!
Va lumina-n fereastră iarna toată.

Are rezerve pân” la primăvară,
Însorește odaia primitoare
Până narcisa va-nflori afară
Încorolând și ea același soare.

Și floarea-soarelui de pe ogoare
Urmărind astrul, grad, minut, secundă,
Piruetează deghizată-n soare,
Câmpiile cu aur le inundă.

Luați și voi, e Soare din prisos!
Fiți lumina lumii, far strălucitor,
Conducând pribeagul la Isus Cristos,
Împăratul nostru, Domn al domnilor!

Un Soare blând Și-a frânt Razele toate,
Le-mparte ca o pâine aburindă,
Voi, oameni buni, luați până se poate!
Nu este altă cale spre izbândă.