, , Miriama, Miriama!
Vin' te rog, şi mă ridică!"
Strigă dimineaţa mama.
Sărăcuţa, cum striga,
Chemând pe cealaltă fiică.
N-are inima 'mpărţită
Cum e una şi cealaltă;
Se simte doar părăsită,
Inima-i neliniştită;
Ar vrea s-o vadă câteodată!
Eu fac ce pot, dar nu-i destul,
Ea ne vrea pe amândouă;
Tata nu-i să ceară dreptul
S-o iubim, dându-i respectul
Cuvenit, de la noi - două.
Nu reuşesc să-i cer nimic;
Fuge de rupe pământul!
De-ar fi un lucru cât de mic
Pune distanţă rapid
De spui: , , să păzească sfântul"!
Durerea mamei vreau s-alin;
Este ea, ce mi-a dat viaţă!
În faţa ei, eu mă înclin
Respectul meu îl dau deplin;
De sunt ce sunt, eu sunt prin ea!
S-a zbătut să merg la şcoală
Şi-a insistat ca să învăţ;
Coloana s-o am verticală,
Curajul de a fi reală;
Nu hoţ, hain sau hrăpăreţ.
Să am credinţă-n Dumnezeu
Şi să citesc o Carte Sfântă;
El mă va ajuta mereu
Şi la uşor, dar şi la greu;
Că-n toate mă binecuvântă.
Așa şi e cu-adevărat:
Uleiul nu mi se sfârşeşte,
Făina nu s-a terminat,
Nici banii nu i-am numărat,
Paharu-i plin şi chiar dă peste!
Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne,
Pentru tot ceea ce am;
Pentru pâine, apă, poame,
Excesul de kilograme,
Pentru sfântul Tău balsam!
A. N. , Răcăşdia, C. S.
30.09. 2020