În tine ne încredem Isuse,
Din toată inima deplin,
In tine avem comori ascunse,
Ce nimeni nu ni-le poate lua.

Vedem și trăim momente,
De ocară și de ură
Care pe pământ se așterne,
Praful cel de pe urmă.

În loc să înălțam paharul,
Izbăvirilor eterne,
Noi cautam aceeași tema,
Care ne blochează drumul.

Ne lovim cu pietre mari,
Și mereu ne uiduim,
Între noi a dispărut iubirea
Nu mai suntem toți uniți.

Vrem putere, vrem călăuză,
Dar niciodată nu ne-am pus
Pe genunchi noștri prielnici,
Ridicându-ne privirea-n sus.



P. Daniel-, Deutschland, 30 Septembrie 2020