Ajung la Uşa Ta!

Ajung la Uşa Ta şi bat cu milă,
Aşa precum şi Tu Ai tot venit
Să baţi demult, la Casa cea umilă
A Inimii ce-n veci mi-Ai dăruit!

Mă-nchin smerit, cu Har, Icoanei Tale
Şi sufletul Ţi-l dau să mi-L măsori!
Îmbogăţitu-l-am, ori prins de jale
L-am depărtat de Tine uneori?

Aş vrea să mă primeşti la Tine-Acasă,
Acum, când mi-a sosit 'cel ceas de-Apoi!
De-Ţi sunt pe plac, îndeamnă-mă la masă,
Să stăm puţin de vorbă amândoi

Şi să mă-alini, aşa cum Ai făcut-o
De mii de ani cu-un suflet întristat
Ce-n Uşă Ţi-a bătut, când a văzut-o,
Iar Tu, zâmbind pe prag, l-Ai aşteptat!