Afară-i frig şi e urât,
În casă-i cald şi bine;
Am aprins focul de curând
(De ieri tot aveam în gând)
L-am făcut, nu mi-e ruşine!

Eu stau în casă tremurând
Ca să fac economie!
Privesc: lemnele-mi surâd,
Pacă le-aud şi cântând,
Repetând o melodie

În care-mi spune că sunt prost
Şi-aşteptarea mea-i in van;
Degeaba stau în adăpost,
Ca să m-ascund, nu are rost;
Cald va fi doar peste-un an!

Gata! Acum m-am hotărât:
Plec afară s-aduc lemne!
Pe nimeni n-am omorât
Ca să mor acum de frig;
Domnul meu să mă îndemne,

Şi să-mi dea înţelepciune
Ca lucruri bune să sistem;
Mi-a spus: , , Cin' se-ncrede-n Mine,
Are parte doar de bine"!
Deci de frig, nu mă mai tem.

Am de toate şi îndestul
Nu e mult, dar îmi ajunge;
De sunt flămând sau sunt sătul,
Cânt şi Îl laud pe Domnul!
Am pacea Lui, nu mă pot plânge!

A. N. , Răcăşdia, C. S.
1.10. 2020