Trăim vremuri reci,
încețoșate,
cu vânturi și furtuni,
cu suflete goale,
lipsite de Cuvânt!
Dragoste nu mai e...
a murit de mult,
fără suflare,
zace-ncremenită
în fiecare,
și oricâte ploi
ar veni să-nvie,
să trezească,
să spele răul,
e doar urgie!
Doar Tu Isuse
ne poți da Viață!
Din somn adânc
trezește-ne și pe noi,
să avem speranță,
că vom locui
cu Tine-n cer
pentru întotdeauna,
să-mpletim cununa
de mărgăritare!
Vom străluci
ca razele de soare,
în Țara fericirii,
lângă izvoare,
fără lacrimi și dureri,
doar cu Tine
pentru eternitate!

Amin!