Mâhnire

Cum să mă reculeg Doamne?
Cum să mă adun?
Cuvinte cad cu înfrigurare, singure împrăștiate-n vechiul drum...
Îl văd pustiu și urma pașilor scufundată în noroiul gros...
Dâra șanțului ce așteptă nesătul să greșesc... să mă împotmolesc...
Aud cum strigă hăul după mine și așteaptă să fac pasul greșit...
sau poate că doar mi-am închipuit...
Curge clipa fericită... trece de parcă n-a fost
și dintr-o dată toate-mi par fără vreun rost...
Prețuim prea mult lucrurile de nimic care ne lasă goi și înstrăinați
bem din izvoare ce ne lasă mult mai însetați...
Umblarea asta de-a degeaba prin lume se va întoarce odată cu un  nemăsurabil regret...
Dar astăzi nu-mi pasă... cu neputințele astea cărate în spate
nu găsesc momentul, potrivitul moment ca să scap...
Mă împiedic în fiecare zi...
Mă ridic mai afectat... mai tulburat...
Dar o i-au iarăși la drum pe urma celor mai viteji ca mine
Sperând că mâine o să fie mai bine...
Poate că ceru-i senin și sunt singurul pământean care nu-l vede azi... nici ieri?
Poate că maine...
Mâine voi căuta din nou...
Da! Mâine va fi acolo pentru mine...
I-am spus sufletului meu că iarăși Te voi vedea...
Oricât de grea ar fi întristarea i-am spus cum scrie în cuvântul Tău Sfânt:
Iarăși Te voi lăuda!

Nu, nu te apleca, nu geme înăuntrul tău sub crucea ta
Nădăjduiește în Domnul căci iarăși Îl vei lăuda!


August 2020