Viaţa mea era o biată barcă
Bătută de ai mării asmodei!
Talazuri o loveau, ca nişte zmei,
Dar când veni Isus la cârma ei
O navigă spre-a mântuirii arcă.

Şi azi aş fi o lotcă fără cârmă
De n-ar fi fost Isus salvarea mea!
Fără busolă, hartă, rază, stea,
Să mă călăuzească-n noaptea grea
Aş fi pierit în valuri fără urmă!

De n-ar fi fost Isus cu mână-ntinsă
Să-mi dăruiască pacea în talaz,
Al rugăciunii jar să-l ţie treaz,
Amare ploi să-mi şteargă pe obraz
Aş fi răpus de-o jale necuprinsă!

De n-ar fi fost Isus aprinsul far
Să-mi lumineze calea prin furtuni
Aş fi epavă, scândură-n genuni,
Ecou purtat pe-aripa altei lumi
Cutreierând al morţii nehotar!

De n-ar fi fost Isus prezenţă dulce
Cu mine, viu, alăturea la pupă
Veghind ca vântul vela să n-o rupă,
Umplând mereu a mângâierii cupă,
N-aş fi-nţeles iubirea de la cruce!

Dar Salvatorul meu Cristos Isus
Veni cu harul Sau în viaţa mea!
Nu mă mai tem că mă voi scufunda!
Bărcuţa mică, sigură pe ea,
Se-ndreaptă-acum spre patria de sus.


8.03.2006