Când Toamna îşi scutură
frunzele,
cad la pământ iluziile.
Rodiile uscate
s-au ghemuit
cocârjate
pe teascurile ticsite,
bine garnisite.
Sângele lor închegat
cu seminţe virile
se prelinge în mine,
însomnindu-mă
încă un anotimp.

Hamanii veseli şi-au legat
funiile spânzurătorii
la gura sacilor plini,
umpluţi cu mere, pere,
mandarine, kiwi şi ananaşi.

Rafturile îndesate,
şi maltratate,
de curmale şi smochine uscate,
şi-au alungit pântecul
peste borcanele cu gemuri,
şerbeturi şi gogoşari.
Iar eu râd în somn
cu râsul copiilor
de pe strada mea.

( Bucureşti, Octombrie – 2012; din volumul "Reverii revelate" )