Să nu ne pară rău de încercare,
Poate am învățat să ne smerim.
Ne pară rău c-au fost zile cu soare
Când nu am spus: Isuse, Te iubim.

Ce am făcut în zilele când peștii
Și pâinile cu drag ni le-nmulțea?
S-ar cuveni să ne smerim cu toții,
Să nu mai căutam doar mâna Sa?

Pe marea liniștit-a fost în barcă,
Iar multe despre El, n-am vrut să știm.
Dar când în barca noastră intră apă,
Strigăm: Isus, nu-Ți pasă că pierim?

Nu vom pieri, căci iarăși se ridică,
Chiar dacă azi pe cârmă doarme dus.
Când ceartă vântul, valul nu mai mișcă,
Nimic nu e prea greu pentru Isus.

Până când, Doamne? Asta-i întrebarea?
Nici, pentru ce? Ci, Doamne, ce sa fac?
Ca nu cumva cum trece încercarea,
Să-mi văd de viața mea, să mă complac....
O, iartă-ne de nepăsarea mare,
În care-am stat atât și n-am știut.
Înviorează azi a Ta lucrare,
Și-aprinde foc în vasele de lut.

Dany Căpătan