Credința-n El nu poate fi distrusă
Oricâte încercări, pe cale, s-ar ivi
Și chiar de-ar fi la prigoniri expusă
Tot spre dumnezeire ar privi.

Privind în urmă putem constata
Cum în furtuni a fost învingătoare
Deci nu-s motive a ne întrista
Ci biruința s-o-mbrăcăm în sărbătoare.

A depășit și piedici mici și mari
Și n-a îngăduit dușmanilor s-o ardă
Locuind în noi ne face temerari
Ființa noastră nu vrea să o piardă.

Zidul imposibilului îl pătrunde
S-ajungă-n spațiu unde e necaz
Cu curaj lăuntrul poate să-l inunde,
Zâmbetul să renască pe obraz.

Credința-n El(în Fiul jertfei sfinte)
Ne-nsuflețește mersul spre Canaan
O vom păstra în suflet și în minte
Căci se revarsă în al dragostei ocean.

Apare rațiunea s-o confrunte
Dispare iute, n-are argument
Încredințarea creează o punte
Din Slavâ pân’ la omul inocent.

Ne duce privirea în nemărginire
Să delectăm făptura cu minunății
De-aici din vale să gustăm Nemurire
Să cunoaștem ale Cerului bogății.

O, câte minuni ne-a arătat credința!
Și câte altele ea ne va arăta!
Prin ea e vindecată neputința
Oricând spre glorii ea ne va purta.

Convinși suntem: nu poate fi distrusă
Întreg infernul n-o poate-nșela
Nu poate fi micită, nici redusă
Oriunde-am fi ni se va revela.

George Cornici/10 Octombrie, 2020