Pe aripile clipei sufletul trece
Spre marginea vremii, prezentul de mâine,
În traistă el duce fărâma de Pâine
Desprinsă de g-ul pământului rece.

În leagăn de vise de ce mai suspină?
Cât Harul mai curge el încă mai poate
S-ajungă la Țintă cu răni vindecate,
În noul Tărâm, absorbit de Lumină.

Suflete, nu sta cu rana sângerândă,
Mai poți să o legi cicatrizată-n floare
Când prin iubire vei dărui iertare,
Împlinind porunca, Domnul dă izbândă.

Hai suflete, hai, aproape ești de vamă,
Ia fărâma ruptă din trupul Lui Isus,
Împlinește totul așa precum ți-a spus,
Stai în ascultare până când te cheamă!

Căci ochi de carne nu au văzut vreodată
Ce frumuseți, splendori, ce loc ți-a pregătit
Să fii la dreapta Lui de-a pururi fericit!
Suflete, iubește! Iubește și iartă!

În zborul spre Ceruri pe-aripi de clipită
O fantă a Luminii pleoapa-ți străpunge,
Trezește-te suflet, e lupta la sânge,
Răscumpără vremea în van risipită!