Păzește-mi Doamne ochii, de-a lumii murdărie,
Ce-n jur o întâlnesc în orice loc.
Să pot închide ochii la tot ce mă îmbie,
Privirea de la Tine, să nu-mi abat deloc.
Păzește-mi Doamne limba, de vorbe ce dărâmă,
Să nu ucid pe frați cu-al meu cuvant;
Să pot zidi un templu din orișice fărâmă,
Și ce rostesc cu gura, să-mi fie și în gând.
Păzește-mi azi urechea de șoaptele străine,
Când Tu vorbesti, să-nțeleg tot mai clar;
Și vocea Ta, ce-ndrumă înspre Tine,
Pe marea înspumată, ca să îmi fie far.
Păzește-mi Doamne mâinile de lenevire,
Și dă-le spor in lucrul lor neîncetat;
Pentru obrazul plâns, să fie mângâiere
Și braț întins pentru cel încercat.
Păzește-mi Doamne și piciorul de alunecare,
Să nu se clatine când drumul este greu.
S-alerge grabnic în a Ta Sfântă lucrare,
Croind cărări spre Tine, Domnul meu.
Păzește Tată a mea inimă de răutate,
Și necredința-n ea sa n-aibă loc.
Mi-o umple de iubire si de bunătate,
Si Duhul Sfânt să ardă ca un foc.
Păzește-Ți Doamne robul de mândrie,
Ca să nu stăpânească viața mea;
Sa fiu smerit și credincios doar Ție,
Si Mâna Ta cea tare mă va înălța.
Eu prin credință sunt păzit de-a Ta putere,
Să pot sta în picioare-n ziua rea.
Și voi uita pe veci de lupte, de durere
Când mântuirea se va arăta.
Dany Căpătan