Primul om a fost creat...

Primul om a fost creat, după chipul Tău o Doamne
Și-Ai grăit să de-a pământul, vite multe târâtoare,
L-ai înconjurat cu pomi, fructe multe și legume
Păsări după soiul lor, toate-Ai spus, că erau bune,

Tot ce mișcă prin oceane, și prin râurile reci,
Munții plini cu animale, căprioare și berbeci,
Cerul plin de rândunele, câmp cu frunza colorată,
Omul însă era singur, ce umbla prin lumea toată,

Ai privit atunci la om, și l-ai adormit îndată,
Ai făcut din coasta lui, o ființă minunată,
Căci nu-i bine ca sa fie, unul singur pe pământ,
Am să-i fac acum îndată, ajutorul potrivit,

-Iată în sfârșit ea este os, din oasele mele,
Este ajutorul meu și se va numi femeie!
O cunună împletită, plină de mărgăritare
Tu-mi vei fi un dar ceresc, pace multă mângâiere,

Nu voi fi de-acuma singur, prin al umbrei vieții cale,
Împreună vom pășii, printre munți și până în vale
Împletind prin cânt de glorii, multe rugi către Isus,
Ca să-i mulțumesc căci Domnul, mi te-a dăruit de sus

Singur printre căi și drumuri, n-am să fiu de-acum nicicând,
Vom fi una împreună, cum ne spune prin cuvânt,
Să ne însoțească în toate, Mâna care te-a creat,
Brațul Sfânt ce ne-a unit și ne-a binecuvântat,

Doamne Brațul Tău să fie, totdeauna peste noi,
Printre clipele vieții dacă-s lipsuri și nevoi,
Căci aceea casă care, de Isus este formată,
Va rămâne totdeauna, casă binecuvântă

Unde se înalță glasuri, mulțumiri și rugăciuni,
Îngerii o va păzii, de vrăjmași și de furtuni,
Pâinea vieții nelipsită, apa sfântă cea de sus,
Fie pentru veci o stâncă, pentru voi Domnul Isus,

Să aveți în casa voastră, totdeauna pe Isus,
Să asculte rugăciunea, să ajungă în ceruri sus,
Dragostea să nu se, stingă niciodată între voi,
Să mărturisiți într-una: Dumnezeu este cu noi!

Floarea F.