Motto: Iov a răspuns Domnului şi a zis: "Iată, sunt prea mic.
Ce să-Ți răspund?" Iov 40:3,4

Întreabă-mă de planurile Tale,
Când peste haos întindeai frânghia,
De piatra care-a fost zvârlită-n vale,
Deşi avea săpată mărturia
Că ea a fost întâi, nu temelia.
Şi-Ți voi răspunde: Doamne, sunt prea mic,
Am spus ce-am spus, dar nu mai spun nimic.

Întreabă-mă cum la-nceput, pământul,
Ca lutul strâns sub sarcina peceții,
Deplin supus, Ți-a ascultat cuvântul,
Descoperind în zorii dimineții,
Adevărate, tainele vieții.
Şi-am să mă plec, zdrobit, sub ochiul Tău,
Ca brațul făcătorului de rău.

Întreabă-mă de-al mărilor izvor
Şi infinitul unde se-adânceşte,
Cere-mi să-Ți spun în glas de muritor
De poarta-n dosul căreia sfârşeşte
Tot ce-i născut şi nu mai poate creşte.
Cuprins de-al întrebărilor ecou,
Atâta ştiu: că am să tac din nou.

Întreabă-mă, apoi să mă ascunzi
În locu-n care mă cunoaşte partea,
Iar de Ți-s drag, aşa cum scrie Cartea,
Veni-vei într-o zi să îmi răspunzi.