Doar Tu mă-ndrepţi!

În lungile-ncropiri de poezie,
Înşir şi eu smintiri de nedescris
Şi pun prostii pe-o foaie de hârtie!
Dar Tu-mi îndrepţi de-ndată lucrul scris!

Te simt îngrijorat şi fără stare
Atunci când simţi ceva nepotrivit
La un poem ce n-ar fi de-Închinare
Spre Tine, Doamne-n mod deosebit,

Iar uneori, Te văd zâmbind cu milă
Când versul Ţi-e pe plac, ori plin de Har!
Primeşte-mi deci căinţa cea umilă
Când fac un pas greşit, fără habar,

Şi Dă-mi, Te rog, Gândirea cea Curată,
În fiecare zi de trai frumos,
Când Tu mă-ndrepţi spre Calea Minunată
Dorită azi de orice păcătos!

Amin!