În această săptămână
Am găsit la ușa mea
Un plic alb, strălucitor.
Iată, căci pe el scria:
”Invitație de la Creator!”

L-am deschis în mare grabă,
Cuprinsă de nerăbdare
Căci voiam să văd
Ce îmi spune în scrisoare...

Și tare m-am emoționat
Gândindu-mă adânc la viața mea,
Că poate n-aș fi meritat
Invitație să îmi dea.

Când haina e mereu pătată
Păcatul stând la ușa mea
Ca ades să bată.
Și atunci m-am întrebat,
Cine-s oare eu cu adevărat?

Ținând acea scrisoare
Cu mâinile tremurânde
Simt o caldă îmbrățișare
Și-un glas care îmi răspunde.

”Copilul Meu iubit, te chem
Să stai și tu la masa Mea.
Să guști din pâinea și din vinul
Din care mulți vor mai gusta!

Eu chem pe toți copiii Mei
La masă, în casa Tatălui.
Să guste din savoarea ei
Să simtă din iubirea Lui!

Meniul nu e unul de îmbuibare.
E unul simplu pot să spun.
E pâinea și cu vinul care,
Sunt cele mai esențiale!

Atunci când guști din pâinea aceea
Gândește-te la al Meu trup!
Gândește-te și la iubirea
Pe care-am arătat-o
Îndeplinind menirea.

Chiar de știți căci Eu v-am zis
Să nu mă plângeți dar, pe Mine!
Dacă cu pomul verde fac așa,
Cu cel uscat ce o sa fie?

Când beți voi mustul din pahar,
Și-l veți simți atât de-amar...
Să vă gândiți la sângele ce-a curs
Șiroi pe trupul Meu străpuns...
Nu vă gândiți căci greu am acceptat
Că n-ați putea ca să simțiți cu adevărat
Iubirea care atunci M-a îmbărbătat.

Iubirea Tatălui ceresc
Ce cu durere a privit la Mine
Știind că voi slva întreaga omenire
De moartea și păcatul ce pe pământ domnesc!”

Citind scrisoarea mai în jos
Puteam să-aud glasu-i duios.
Care-mi spunea în continuare
Ce trebuie să-mbrac pentru ziua mare!

”Îmbracă-te dar, cu smerenie
Și cu blândețe, cu iubire!
Lasă ce-i rău în urma ta
Căci tot ce-i nou și bun
Voi zămisli în tine!

Și după cină vei ieși
Un om mai bun și mai curat.
Căci în totul vei simți
Sângele ce te-a spălat!

Și încă o cerință am
Pe care vreau s-o pui la punct!
De ți-a greșit cumva vreun frate,
Sau chiar tu de l-ai supărat,
Degrabă să îți ceri iertare!
Sau iartă-l! Nu fii-ngreunat!

V-am învățat să faceți asta
De-atâtea ori jos, pe pământ...
V-am spus atunci când vă rugați
Să cereți îndurare;
Dar, pentru ea va trebui și voi
Să dați iertare!

Dacă vreun păcat te-apasă
Să nu îl porți singur, cu greu!
Căci în casa sfantă sunt frați cărora le pasă
Și te-ajută-n grabă ca să scapi de el.

Mărturisindu-l vei avea scăpare
De lanțul ce pecete inimii ți-a pus
Vei fi eliberat de păcatul care
Te-a îngreunat prea mult când îl țineai ascuns.

Ți-am spus toate aceste lucruri
Să poți tu să te pregătești,
La cina cea de taină
Degrabă să poftești!

Căci, te aștept, copilul Meu iubit
Te-aștept în casa Mea,
La masă, tot e pregătit
Pentru a cina!”

Când am închis scrisoarea
Am fost atât de fericită
Căci am primit chemare.
Voi sta acum cu El la masă
Și am să-i simt iubirea
Gustând din tot ce-a pus pe ea
Gustând chiar mântuirea!

Amin

https: //www. youtube. com/watch? v=Sg-TVzBXGfg