"...dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc."
Isaia 40:31

În Tine mă încred, divin Părinte,
Căci Tu-mi eşti călăuză şi-ajutor;
La glasul Tău de iau mereu aminte
Când umblu sau alerg, spre cele sfinte,
Tu-mi dai elanul revigorator.

Nu obosesc, dacă mă-ncred în Tine,
Oricât de grea ar fi umblarea mea
Căci dreapta Ta e cea care mă ţine,
Tu înnoieşti puterile în mine
Şi obosit nicicând nu voi cădea.

Nu obosesc nicicând, cu râvnă vie,
Pe calea Ta nu umblu, ci alerg,
Căci Tu îmi torni în suflet bucurie
Şi viaţa-ntreagă mi-e o simfonie
Că-n alergarea mea, spre ceruri merg.

Dar vreau mai mult de-atât, o, sfinte Tată,
Mai mult decât umblat sau alergat;
Vreau ca fiinţa mea, eliberată,
Plină de Tine şi înaripată,
Să se înalţe într-un zbor rotat.

Şi din înalt să îmi arunc privirea
Peste acei ce mi i-ai hărăzit
Să-mi fie semeni, toată omenirea,
Şi peste toţi să îmi revărs iubirea,
Să pot iubi aşa cum sunt iubit.

În Tine mă încred, divin Părinte,
Căci Tu mi-eşti călăuză şi-ajutor
Când umblu sau alerg,tot înainte,
Dar mai doresc ceva, doresc fierbinte:
Să-ncep de astăzi lecţia de zbor.

Amin
Vulcan, 13 august 2006