Ia-ți ochii din pământ, iubita Mea mireasă,
Căci vremea e mai scurtă decât crezi.
Curând Mă voi întoarce ca să te iau acasă,
În glorii și splendori ce tu nici nu visezi.

Ce lucru te mai ține strâns legat de glie?
Sau pentru ce îți bate inima cu dor?
Ești tu în totul credincioasă numai Mie,
Sau mai tănjești la tot ce-i trecător?

Ce poate să-ți mai placă-n astă lume,
Unde-i doar ură, chinuri și durere?
Când mulți aleargă doar să-și facă nume,
Și totul vor doar pentru propria plăcere.

O, de-ai trăi în totul numai pentru Mine,
Și-ai pune azi la inimă Cuvântul Sfânt;
Nu ar mai fi nimic în lume pentru tine,
Care să te mai țină pe pământ.

Dezleagă-te, fii liberă, privește-n zare;
E totul pregătit pentru mireasa Mea.
Păstrează-te curată, stai în așteptare,
Fii gata pentru a Mă-ntâmpina.

Dany Căpătan