"Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră." (Coloseni 3:16)

Cu mic, cu mare stãm în faţa Ta,
Cu inimã şi strai de sãrbãtoare;
Cu mulţumire a ne închina,
Slãvindu-Te în sunet de fanfare.

Te lãudãm, pentru cã ştim cã Tu,
Când noi Îţi cerem, dai fãrã mustrare;
Şi chiar dacã rãspunsul ar fi "NU"
Ne-asiguri, totuşi, cele necesare.

Poporul Tãu cel sfânt şi credincios
Rosteşte-acum din nou, cu voce tare
Din inimã, un "Mulţumim frumos
De aer şi de apa din izvoare,

De soarele strãlucitor din cer
Care se-nalţã şi apoi coboarã,
De Lunã, cu-nstelatu-i giuvaer
Ce ne priveşte-n fiecare searã...

De casã, de pãrinţi şi de copii,
De linişte, de clipele ferice,
De pâinea cea de fiecare zi
Nãscându-se din miile de spice.

Dar, mai ales, Îţi mulţumim nespus
Şi nu gãsim cuvinte pe mãsurã
Ca sã-L slãvim pe Cel ce-n gur-a pus
Paharul plin de amestecãturã,

Sorbindu-l tot, pe cruce-ntre tâlhari,
Murind şi înviind dupã trei zile,
Sã facã predicatori din pescari,
Sã cred în El, nu-n Ere şi-n fosile!"

                        ☆

Binevoieşte, dar, a ne primi,
La slabele cuvinte ia aminte!
Ieri, robi eram dar azi Îţi suntem fii
Iar Tu, Stãpân ne eşti dar şi Pãrinte.