Toamna

Toamna se strecoară pe o rază de lumină,
Mångăie dorul sufletului aprins după Isus.
Privesc cu speranță cerul, de unde o să vină
Mirele meu, cu dragoste, de orice mai presus.

Uneori în inimă imi lacrimează durerea,
În suflet se varsă ploaia mângâierilor divine.
Totuși mă veștejesc și îmi scade puterea,
Mi-e dor să aud glasul care strigă: VINE!

Simt vântul, văd frunzele plutind în vânt.
Mi-e sufletul trist de a toamnei durere,
Dăruieste-mi Isus speranța că vi curând.
Revarsă în toamna vieții mele, mângâiere.