M-ai chemat la viaţã
Şi n-am zis: "Nu vin!"
M-am nãscut îndatã
Lângã Sãvârşin.
Însã dacã viaţa
Nu mi-ai fi pãzit
Diavolul, în grabã
M-ar fi nimicit.
Când cu mine-n lume
El se pomeni
A-ngânat în sine:
"Îl voi prãpãdi!"
Cãci a vrut s-o curme
În mod violent
Pe motocicletã
Într-un accident.
Şi-ar fi fost tot noapte
Fãrã rãsãrit;
Ziua, pentru mine
N-ar mai fi venit.
Tu mi-ai dat pãrinţii
Şi bunici mi-ai dat
Sã mã simt copilul
Binecuvântat.
Mi-ai şoptit în tainã
Sã rãmân curat;
Tu-ai voit. Dar lumea
Nu neaparat.
De-atunci în staturã
M-ai fãcut sã cresc
Şi frumosul Nume
Sã Ţi-l moştenesc.
Ai rãmas cu mine
Şi-ai promis aşa:
"De rãmâi statornic
Nu te voi lãsa!"
Diavolu-n turbare
Crunt şi furios
Mã ura de moarte,
Şi cu mult patos.
Îmi pândea viaţa.
Şi a aranjat
La trei ani s-o termin
Electrocutat.
Dar nu i-ai dat voie
Şi acuma ştiu:
Sufletu-mi pãstrat-ai
Pentru Tine viu.
Şi de-atunci încoace
De atâtea ori
Am avut şi soare
Şi grãmezi de nori...
Şi-ar fi fost ruinã
Toatã viaţa mea
De nu-mi arãtai Tu
Mie dragostea.
Ţine-mi mintea treazã
Şi nu mã lãsa
Ca sã uit vreodatã
Bunãtatea Ta!
Suflete-aminteşte-ţi
Orişicui sã spui
Fãrã teamã despre
Îndurarea Lui.
La sfârşit, din lume
Când mã vei chema
Vesel sã pot spune:
"Fie voia Ta!"
Poem autobiografic.