Cine vrea un colț de pâine,
Lapte, miere sau mai mult?
Nu vreți astăzi? Poate mâine,
Că eu stau şi vă ascult.
Toată firea mi se teme
Și mi-i foame, şi-i târziu…
Aș chema săracii, știu,
Dar s-au dus de multă vreme.

Mi-e frig tare, oameni buni,
Prin tot trupul parcă-mi ninge;
Cine vrea nişte cărbuni
Fiindcă focul meu se stinge?
L-aş aprinde, dar n-am lemne…
Uite-i văd - şi-ncep să strig
La acei ce-au stat în frig –
Dar degeaba le fac semne.

E-ntuneric şi pustiu.
Cine vrea o mângâiere?
Am pe undeva, nu ştiu,
C-am lăsat-o în tăcere.
Şi-s legat de glasul care
Mi-a cerut o vorbă bună;
Gura n-a putut s-o spună
Din prea multă nepăsare.

Vreți plăcinte? Vreți răcoare?
Vreți un zâmbet? Altceva?
Că mi-e sete şi mă doare
Timpu-n care se putea.
E târziu? Nu ştiu prea bine.
Însă poate că visez
Cum mi-i rodul fără miez
Şi sărmanii fără mine.

Mai întoarce, Doamne, fila
Pentru șansa de-a fi gata
Să îmi pregătesc răsplata
Plin de milă – fiindcă mila
Biruiește judecata.