Când singur te simți și nu ai siguranță,
Și crezi că pe tine toți te-au părăsit.
Când nu vezi ieșire din groapa adâncă,
Tu strigă la Cel ce mereu te-a iubit.

În vreme de criză, când sufletul plânge,
Iar nimic nu pare că mai are rost;
În vremi ca acestea, mereu amintește-ți,
De trestia frântă, se-ngrijeste Hristos.

Să știi că-ncercarea lucrează credință,
Pe cale nu poți să rămâi ne-ncercat.
Te roagă și luptă să ai biruință,
Căci numai prin foc, devii aur curat.

Nu spune că-i greu când boala lovește,
Și că suferința-i tot mai greu de dus.
Când simți că viața ți se ofilește,
Nu abandona, te întărește Isus.

Când gândul de teamă-ți cuprinde ființa,
Și te îngrijorezi de ce va urma;
Încrederea-n El să îți fie dorința,
Căci brațul Lui tare nu te va lăsa.

Să n-ai nici o teamă de cel ucide,
Doar trupul acesta ce e trecător;
Te teme de Domnul, căci sufletul-ți ține,
Și numai prin El, rămâne nepieritor.

Mai rabdă o clipă, curând totul trece,
Căci mila Lui sfântă rămâne în veci.
Chiar dacă a fost noaptea neagră și rece,
A fost voia Lui pe aici ca să treci.

Tu cântă-I, căci tot El îți dă biruință,
Și singur n-ai fost când era tot mai greu.
Ridică-te azi din a ta umilință,
Cinstește al Său Nume de Dumnezeu.

Dany Căpătan